Am sa ucid pamantul cu un compas
Sa-i dau stiintei un mobil sa se caiasca;
Am sa-l imbrac in casmir de iarna
Sa simt candoarea ultimei dorinte pamantene;
Am sa izolez corpul de galaxie
Si o sa-l tratez ca pe o bacterie 
A carei masa difuza e o amestecatura de continente 
Din care nu se mai deduce sursa primara a orgoliului;
Am sa cresc o cultura de mici planete umane
Si o sa le imprastii prin univers in spiritul unei competitii pe cinste.

Poate ca nu ma voi mai mira ca nu-mi gasesc jumatatea,
Iar sperantele mele nu vor mai muri atat de usor, 
Acum ca le-am prescris niste ani lumina.

sub tricoul ei se leagana in aroma de san toata iarba lumii care a pierit sub greutatea pavajului. la ea mai totul se intampla pe dedesubt si are in mersul de zi cu zi putin din beethoven si din bach; ca sa-si dea culoare in obraji, mananca o gutuie inteleapta si cand se duce la teatru isi mai cumpara un dulap pentru vise; ai zice ca e somnoroasa din fire si cand vrea sa se rujeze, isi da pe buze cu un tango aprins. are ochii atat de vii, ca nicio culoare nu le poate face fata si cand are chef de o escapada, se joaca cu zacatecoluca pana il pune mesaj de bun venit pe telefon. cateodata rade cu atata viata ca te face sa-i ceri autograful fericirii; alteori, cand la cina nu avem decat gemete, ma lasa infometata. nu prea sa pricepe sa se enerveze si cand poarta manusi se sufoca eleganta; inca se minuneaza de orice si pentru asta impart cu ea oricand castronul cu bors de fasole si mamaliga.

cand dragostea deviaza

m-am saturat sa te mint, m-am saturat sa ma mint. De ce ma trag in teapa ochii tai? n-am discutat niciodata despre noi si acum te porti de parca am fi impreuna; nu stiu ce inseamna asta. De ce ai jucat las si te-ai ferit de ultima replica? nu, nu-mi doresc sa ma suni seara si sa-mi spui ce-ai facut peste zi, nu ma intereseaza carei culori i-ai dat viata si nici cate tigari ti-au mai luat inca putin din ea. De ce am vrut sa am amintiri cu tine si tu nu te-ai opus? ma simt vinovata pentru ca ma gandesc ca meriti o explicatie cu privire la purtarea mea indiferenta, cand de fapt nu-ti datorez nimic. De ce ma dori, adunat, macar o ora pe zi? du-te si vinde mesajul cu sarutari de noapte-buna pe o tarie. De ce ma simt ca si cum ziua ar fi trupul meu iar minutele disipate cutite infipte maiestuos pe toata suprafata? o sa poti sa uiti, pana dimineata. De ce nu las sa ma lasi sa vina altul? ai durat atat de putin, ca n-am apucat sa te vad cum te dai pe curcubeu. De ce, acolo sus de tot, ai castigat in fata mastii la care am lucrat atat de migalos? acum ca nu mai am nevoie, mi-e atat de bine singura, ca mi-e frica sa nu devii doar un instrument de succes. De ce nu cobori, sa pot sa mai sper? sper sa-mi revin si sa ne tavalim din nou prin roua.