si cand te uiti in oglinda, esti fericit? te-mpaci cu reflexia cea trista?
si cand iesi in lume si calci tantos, cum de-ti rezista talpile?
si cand zambesti asa de gol, ti-e bine in abis?
si cand te-mbraci asa, iti surade ca te duci la circ gratis?
si cand vorbesti asa de pretios, nu vezi ca laringele-ti vibreaza fals?
si cand te urci la volanu-ti mastodont, nu simti ca verdele esapeaza?
si cand gesticulezi asa, nu ti-e rusine, catavencule?
si cand simti ca ti-e lumea la picioare, iti amintesti ca te-ai nascut olog?
si cand te suna mama, de ce ridici glasul, fiinta muta?
si cand ai impresia ca stii, nu stii ca pedanteria nu stie?
si cand te bagi in pat, cum faci sa incapi de tine?
si cand iubesti, ai macar o clipa si pentru asta?
si cand promiti pe mos craciun, iti place sa comiti sperjur?

cand si cand...ti-ar prinde bine un si cand.

vino sa ne jucam cu plastilina; din spatele meu iti fac pupitru; o sa te copleseasca inspiratia; gandeste-te numai, cu fiecare tresarire-mi inca-ti un val; tu nu te mai opresti, m-ai acoperit in opera; sub copaci, pe frunzele mucegaite, aud cum crivatul ne vrea de adapost; spune-i ce cald e-aici, ajunge doar o rasuflare si o sa inghete langa semineu; cat ma mai tii cu ochii inchisi? altceva nici ca-mi doresc; degetele tale imi canta cu o privire nebuna; ce liniste e la noi...vocea ta ma iubeste; cand o sa obosesti si-o sa ma iei in brate si-o sa fim noi in lumea noastra de plastilina, asa-i, nici eu n-o sa mai vreau sa vina primavara. cum ai putut...sa te joci atat de viu aici in cimitir? tine raspunsul mai strans si mangaie-i substanta. e intre spatele-i si buza ta de jos, mica cat lumea.

-dormi, dormi, dormi...imi zice intruna necuratul.
- doamne, ce mi-e somn!...
-dormi, a cazut de sus un vers.

in mine el si EL s-au incrucisat intr-o rima a sensului. m-am ferecat dinainte; lume, te izbavesti dracului in pozitia misionarului;