joacainjoaca

vino sa ne jucam cu plastilina; din spatele meu iti fac pupitru; o sa te copleseasca inspiratia; gandeste-te numai, cu fiecare tresarire-mi inca-ti un val; tu nu te mai opresti, m-ai acoperit in opera; sub copaci, pe frunzele mucegaite, aud cum crivatul ne vrea de adapost; spune-i ce cald e-aici, ajunge doar o rasuflare si o sa inghete langa semineu; cat ma mai tii cu ochii inchisi? altceva nici ca-mi doresc; degetele tale imi canta cu o privire nebuna; ce liniste e la noi...vocea ta ma iubeste; cand o sa obosesti si-o sa ma iei in brate si-o sa fim noi in lumea noastra de plastilina, asa-i, nici eu n-o sa mai vreau sa vina primavara. cum ai putut...sa te joci atat de viu aici in cimitir? tine raspunsul mai strans si mangaie-i substanta. e intre spatele-i si buza ta de jos, mica cat lumea.