joacainjoaca

ma uit pe geam
si vad niste ani,
putini ce-i drept,
si totusi plini...

sunt ani de lacrimi,
de visuri si de zambete,
de unele nopti castigate,
si de unele zile pierdute.

sunt anii care
mi-au luat inima
si-n locul ei
au lasat o forma de cofetarie
in care venele aduc
tot zaharul din organe
care se preface in pelin
in contact cu lumea de-afara.

sunt anii care te-au adus la mine
sa-ti pun piatra din urma pe sceptru
pentru ca tu sa ma lovesti apoi
cu pumnii tai de orgoliu domnesc;

sunt anii care m-au dus la tine
sa-mi pui tiara de crini albi
pentru ca eu sa o cufund apoi
in abisul fatal din mine.

sunt anii care nu ma lasa sa inaintez
fara sa treaca o zi
si sa nu ma gandesc
ca imbatranesc
si tu apari mereu altul
niciodata mie pe plac.