marți, 31 martie 2009

cinste tolerantei

unii oameni sunt atat de siguri pe ei in unele momente de necesara sovaire, incat ma revolt si ma dedublez in grimase camuflante;

lipsa de toleranta in fata celorlati, fie ca vorbim despre opinii, despre apetente, despre fetele lor sau despre argumente, combinata cu impresia detinerii adevarului absolut si a dreptatatii care a semanat numai in propria ograda asa le produce o incantare, ca le si vad mugurii prostiei lucind triumfal.

dar nu va bucurati asa din vreme;

sentimentul ce le incolteste in cuget odata cu aceasta intoleranta violenta pentru spiritul uman nu face decat sa le potenteze lipsa de...caracter, privit intocmai ca ceea ce este, respectiv ca un ansamblu de insuri fundamentale psiho-morale ale unei persoane care ii controleaza eul trimitandu-i haturile in cele mai deviante directii;

oamenii de genul acesta stau la masa cu dumnezeu si cu dracul si sunt in stare sa spuna - pardon, chiar spun - ca a lor este imparatia cerurilor si al lor iadul.

oamenii de genul acesta sunt periculosi nu numai pentru ei insisi - caci se inchid intre limitele propriei viziuni, care de multe ori are sanse sa fie eronata, dar si pentru ceilalti - caci cine are nevoie de asemenea persoane in preajma sa?

oamenii astia, ca nu merita subtilitatea formalismului, isi imping ideea pana la culmi paroxistice, caci in ei se umfla samanta ravnei de concretizare a succesului ideii lor turbulente in fata celorlati si nu se lasa pana cand nu o vad incoronata, cu pretul ingenunchierii altor pareri cel putin demne.

astia sunt in stare sa se foloseasca - pardon, se folosesc - de cele mai grele arme pentru a-si dobori tinta; mijloacele lor ar intimida pana si miscarea de revolutie a pamantului. pamantul vede si aude, noi care ramanem si ne ingrozim in fata lor suntem ochii si urechile care ar trebuia sa raspunda prin ceva mai mult decat o dedublare in grimase.


fereste-ma, doamne, de intoleranti si inlocuieste-mi grimasele cu niste arme pe masura!

Niciun comentariu: