sa treci prin curtea facultatii, sa te apuce un maidanez de picior, din spate, sa tipi sec si tare, sa te intorci, sa-i vezi privirea cersind atentie, sa realizezi ca nu a fost o muscatura, ci o rugaminte la mangaiere, sa te mentina spaima in pozitia stanei de piatra, sa nu-ti miste decat ochii in sensul celor care au nevoie de tine, te cheama si tu nu esti acolo pentru ei, sa pleci si sa nu uiti inca o data sa fii mai omenos si de ce nu, mai ales cu cainii;
sa iesi de la metrou, sa vezi alt maidanez, frumos - cu chipul acela de intelept trecut printr-ale vietii, sa-l mangai usor, scurt pe cap, iar el sa sara numaidecat pe tine, sa se gudure cu blana lui murdara, plina de capuse si de purici pe langa pantalonii tai proaspat luati de la curatatorie, si-atunci sa-ti lasi mainile binecuvantate mai ager de armata de microbi ce-l stapaneste si apoi sa-ti duci mainile la gura, ca un prunc naiv, in timp ce-l vezi ca pleaca batand din coada ritmul unei despartiri vesele;
sa te trezesti duminica dimineata, sa traiesti sfanta liturghie inchinandu-te la ciripitul vrabiilor, la soarele dezamortind viata, sa te cuprinda o emotie de orice, sa te duci incantat la o conferinta cu speranta ca vei mai elucida ceva din tainele crizei financiare - o nebuloasa, sa pleci oarecum dezamagit dar nu in pierdere, pentru a te duce apoi sa renasti in fata unei salate, oblojit de caldura caloriferului si de vocea de la telefon;
sa-i vezi cum isi scot coltii spre aparenta-ti slabiciune, sa vezi cum o fac pe prostii intr-un mod atat de calculat, sa-i vezi cum se isterizeaza, cum tipa, cum trantesc cu toate de pamant, cum rahatul lor cotidian capata sub ochii lor o importanta de mastodont, cum se vaita ragusit, cum se lupta pentru apreciere, cum stau la panda si coltul ochiului le naste un monstru al degradarii, cum si cum si cum le fereci gura inepta fluturandu-ti gustul pur, gingas, puternic al aripilor tale albe care nu contenesc sa te ridice, in fiecare zi cate putin, mult deasupra lor;
sa ti se confirme ca da, exista inger pazitor, sub forma pecuniara de data asta, atunci cand ai mai mare nevoie de ea, ca totul se leaga intr-o poveste de sanse cu care dai mana, de necoincidente care se cladesc una pe cealalta, de greseli care te imbraca cu riduri estetice, de oameni, in care tu esti regizor si actor si nu ai nicio scuza sa nu crezi asta, sa nu crezi ca poti sa iei un pic de ici, un pic de acolo incat sa-ti colorezi povestea; o poveste intr-o singura culoare, sa zicem roz, mi se pare a priori trista.
sa iesi de la metrou, sa vezi alt maidanez, frumos - cu chipul acela de intelept trecut printr-ale vietii, sa-l mangai usor, scurt pe cap, iar el sa sara numaidecat pe tine, sa se gudure cu blana lui murdara, plina de capuse si de purici pe langa pantalonii tai proaspat luati de la curatatorie, si-atunci sa-ti lasi mainile binecuvantate mai ager de armata de microbi ce-l stapaneste si apoi sa-ti duci mainile la gura, ca un prunc naiv, in timp ce-l vezi ca pleaca batand din coada ritmul unei despartiri vesele;
sa te trezesti duminica dimineata, sa traiesti sfanta liturghie inchinandu-te la ciripitul vrabiilor, la soarele dezamortind viata, sa te cuprinda o emotie de orice, sa te duci incantat la o conferinta cu speranta ca vei mai elucida ceva din tainele crizei financiare - o nebuloasa, sa pleci oarecum dezamagit dar nu in pierdere, pentru a te duce apoi sa renasti in fata unei salate, oblojit de caldura caloriferului si de vocea de la telefon;
sa-i vezi cum isi scot coltii spre aparenta-ti slabiciune, sa vezi cum o fac pe prostii intr-un mod atat de calculat, sa-i vezi cum se isterizeaza, cum tipa, cum trantesc cu toate de pamant, cum rahatul lor cotidian capata sub ochii lor o importanta de mastodont, cum se vaita ragusit, cum se lupta pentru apreciere, cum stau la panda si coltul ochiului le naste un monstru al degradarii, cum si cum si cum le fereci gura inepta fluturandu-ti gustul pur, gingas, puternic al aripilor tale albe care nu contenesc sa te ridice, in fiecare zi cate putin, mult deasupra lor;
sa ti se confirme ca da, exista inger pazitor, sub forma pecuniara de data asta, atunci cand ai mai mare nevoie de ea, ca totul se leaga intr-o poveste de sanse cu care dai mana, de necoincidente care se cladesc una pe cealalta, de greseli care te imbraca cu riduri estetice, de oameni, in care tu esti regizor si actor si nu ai nicio scuza sa nu crezi asta, sa nu crezi ca poti sa iei un pic de ici, un pic de acolo incat sa-ti colorezi povestea; o poveste intr-o singura culoare, sa zicem roz, mi se pare a priori trista.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu