da-mi ceasca. de ce mi-ai luat ceasca? era singura in care laptele avea culoare si cafeaua avea gust. laptele, cafeaua si ceasca aia faceau un menage a trois perfect. ce gesturi mici si pline de inteles faci. acum am inteles ca incep sa te urasc. intreaba-ma acum daca ma simt bine, daca imi lipseste ceva si ar fi suficient incat sa-ti las camasa in pragul usii si sa te parasesc plina de mine.
nu mai ai nicio valoare. candva, odata, zilele cu tine imi ieseau de minune. una dupa alta chiar. acum asta suna etern si gol. erai plapuma in puful careia imi indesam toate capriciile ca sa ma invelesc apoi comod cu tine. fulgii tai stau acum atat de usor pe cantar.
acum, acum, acum, tu nu mai esti decat cafeaua cu laptele din ceasca mea pe care ai scurs-o in chiuveta.
nu mai ai nicio valoare. candva, odata, zilele cu tine imi ieseau de minune. una dupa alta chiar. acum asta suna etern si gol. erai plapuma in puful careia imi indesam toate capriciile ca sa ma invelesc apoi comod cu tine. fulgii tai stau acum atat de usor pe cantar.
acum, acum, acum, tu nu mai esti decat cafeaua cu laptele din ceasca mea pe care ai scurs-o in chiuveta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu