in noaptea asta s-a umplut paharul. s-au amestecat in el prea multe licori puturoase si da pe-afara.
de fapt sunt doar trei licori.
du-te naibii, tu, bucurie, care ai venit pe nepoftita masa, care m-ai facut sa ma gudur cu talpile despuiate prin iarba de dimineata a verii, ca sa-mi servesti pe urma o poteca plina de scaieti. uite-ma acum contorsionata de durere, blestemandu-mi mersul cu fiecare pas pe care-l fac si nu uita sa te duci naibii.
du-te naibii si tu, emotie care ma tii in suspans pret de cateva zeci de minute o data la nici eu nu mai stiu cate zile. da, ok, ai reusit sa ma emotionezi, ma faci sa tremur si sa rosesc intens, ma faci sa ma culc noaptea si sa nu mai am nevoie de vise pentru ca dupa ce te traiesc pe tine pot sa o fac si cu ochii deschisi, da' asta nu-ti mai da dreptul sa apari asa cand vrei tu, sa-ti faci hataru' si sa te duci inapoi in neantul din care nu ai vrea niciodata sa iesi pentru a-mi provoca si altceva decat emotie, tremur si roseala in singurul mod in care o faci. sunt aproape sigura ca vreau sa te duci naibii de tot si sa te feresti de momentul cand o sa o zic. simt ca se va rupe definitiv ceva si din tine.
si mai du-te naibii si tu, ras si emotie laolalta, frumos traite si simtite, dar nu atat de intens pe cat mi-as fi dorit, desigur din cauza ta, care te arati in fata mea si in mine numai in parte, din ce motive nu stiu. ca ti-e frica, ca ti-e lene, ca ti-e obisnuinta, nici ca ma mai intereseaza. asa inhibi in mine dorinta de a trai frumos in stilul meu, asa cu motivele tale necunoscute mie. ma pregatesc sa strig din toti plamanii du-te naibii si sa nu ne mai gasim niciodata.
va iau pe voi trei, surate ale starii mele de bine care m-ati dezamagit, va imbrac intr-un cocktail cochet si va fac surate si in moarte. sa dati pe-afara la propria inmormantare.
amin sta inca in balanta si eu sunt o proasta.
de fapt sunt doar trei licori.
du-te naibii, tu, bucurie, care ai venit pe nepoftita masa, care m-ai facut sa ma gudur cu talpile despuiate prin iarba de dimineata a verii, ca sa-mi servesti pe urma o poteca plina de scaieti. uite-ma acum contorsionata de durere, blestemandu-mi mersul cu fiecare pas pe care-l fac si nu uita sa te duci naibii.
du-te naibii si tu, emotie care ma tii in suspans pret de cateva zeci de minute o data la nici eu nu mai stiu cate zile. da, ok, ai reusit sa ma emotionezi, ma faci sa tremur si sa rosesc intens, ma faci sa ma culc noaptea si sa nu mai am nevoie de vise pentru ca dupa ce te traiesc pe tine pot sa o fac si cu ochii deschisi, da' asta nu-ti mai da dreptul sa apari asa cand vrei tu, sa-ti faci hataru' si sa te duci inapoi in neantul din care nu ai vrea niciodata sa iesi pentru a-mi provoca si altceva decat emotie, tremur si roseala in singurul mod in care o faci. sunt aproape sigura ca vreau sa te duci naibii de tot si sa te feresti de momentul cand o sa o zic. simt ca se va rupe definitiv ceva si din tine.
si mai du-te naibii si tu, ras si emotie laolalta, frumos traite si simtite, dar nu atat de intens pe cat mi-as fi dorit, desigur din cauza ta, care te arati in fata mea si in mine numai in parte, din ce motive nu stiu. ca ti-e frica, ca ti-e lene, ca ti-e obisnuinta, nici ca ma mai intereseaza. asa inhibi in mine dorinta de a trai frumos in stilul meu, asa cu motivele tale necunoscute mie. ma pregatesc sa strig din toti plamanii du-te naibii si sa nu ne mai gasim niciodata.
va iau pe voi trei, surate ale starii mele de bine care m-ati dezamagit, va imbrac intr-un cocktail cochet si va fac surate si in moarte. sa dati pe-afara la propria inmormantare.
amin sta inca in balanta si eu sunt o proasta.
Un comentariu:
da, esti.
Trimiteți un comentariu