luni, 1 iunie 2009

imbolnavire

iar m-am zgariat. nu stiu cum reusesc, dar in fiecare zi mai adaug cate o zgarietura. e ca o zestre trudita, a carei valoare se cantareste in timp. zgarieturile nu se vindeca, ba dimpotriva, se prefac in rani. bine, nu la suprafata. sunt piele de inceput de viata de care atarna, pe interior, rani ascutite. ma dor in inima. ma dor si in minte. mai mult separat. aceste doua parti ale mele nu conlucreaza. isi cedeaza armele una alteia, iar eu doar sunt, cand inima, cand minte. oricand durere. se intampla uneori ca produsul lor sa coincida. ca acum, cand am sentimentul si senzatia ca eu niciodata n-o sa ma leg omogen. ma doare de doua ori in acelasi timp, diferit dar la fel de intens. cumplit. biciul si-a adjudecat sentimentul, briciul senzatia. patru dusmani si doua organe care le monteaza jocurile si ma invita la spectacol. in mine se joaca maret la teatru mic si la teatrul foarte mic. in seara asta sunt spectator la dublu, desi platesc un singur pret. cica o mare durere e suficienta. reducere pentru studenti.

Niciun comentariu: