joacainjoaca

caut sensul si nu-l gasesc niciunde. l-am cautat prin creme, prin farduri, prin haine, prin culori de par, prin zambete necunoscute, prin cappuccino cu spuma de lapte si scortisoara (la Ruby Tuesday e cel mai bun). ba si in carti, si in melodii, si in bagajele pe care le desfaceam cand ma intorceam din tari straine, in vorbe bune, in strangeri de mana. recent, o data, l-am regasit. din intamplare. am citit in privirea-i ca-i place sa se joace de-a v-ati ascunselea. evident ca dupa cinci minute s-a ascuns. si, oricat de mult m-as apropria, usor, ca un fulg, i-as sopti, l-as ruga, l-as implora, as intra in el ca un tanc, i-as zbiera, i-as suferi, m-as convulsiona sa stea macar un pic cu mine, sa-mi ofere un ceai cald si imbratisarea lui intr-o noapte friguroasa. dar nu. in fata sensului meu sunt fara sens.