un el mi-a cumparat un ceas. am intrat intr-un magazin dintr-o zona sfanta, necunoscut pana atunci mie...totul s-a petrecut obsedant de repede. a platit excesiv de mult pentru acel ceas. ca si cum ar fi cumparat un timp pentru noi doi. am iesit repede de acolo, ca si cand totul ar fi fost dintr-o datorie formalista. cand m-a lasat singura, ducandu-se sa-i plateasca tribut timpului celui de pret, m-am uitat la ceas si am incremenit. ceasul meu era un fals. am incremenit ingrijorata de calitatea gustului meu, pentru ca niciodata nu mi-au placut lucrurile ieftine si nu concep vreo ratacire in acest sens. evident ca in acel moment a ales lipsa de gust intru cinstea gustului rafinat de a nu te mai intoarce nicicand in cautarea timpului pierdut. am dat buzna in zona sfanta, lasandu-l pe cel de la magazin fara timp de reactie. mi-am revendicat ceasul, sustinand ca cel original are curea care rezista in timp. magazinul si toata intamplarea n-au fost, in cele din urma, decat un timp mort la comemorarea caruia eu luam parte si care n-avusese timp sa mai imi spuna ca va muri inainte de a deveni o realitate.
concluzie: am uitat garantia intentionat. nu mai e nimic de recuperat, mi-a inhalat fumul de tamaie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu