iti fac cadou, din inima, o caramida pe care am legat-o cu amaraciune; ce usor a fost sa-i leg funda; in caramida de la mine pentru tine gasesti toate ingredientele pentru reteta ta de suflet, pe care am gatit-o intr-un cuptor de sentimente, altfel cum ar fi iesit asa de "tare"? cadoul te va implini, te va indestula; desi nu te-ai declarat pretentios, m-am straduit sa aleg cat mai rafinat; in fiecare colt sta cate o dulce amintire pe care nu m-as fi priceput s-o crucific mai semet in alta parte; si culorile, ah, cat de bine te prind! caramiziul e aidoma obrajilor tai, daca ar fi fost emotionati; iar funda cenusie merge de minune cu zgura ce pompeaza cu incredere undeva sub coastele 5,6 si 7; te si vad plimbandu-te cu ea, ti-ar face mersul mai sigur de-atat si pasii mai apasati, ca doar greutatea ei te intregeste simtitor; si cand obosit te-ai regreta si ai te-ai pune-o deoparte, noi, cu totii, te vom sustine. noi nu tinem ranchiuna si sprijinim dorinta de schimbare substantiala a oamenilor; noi, adica eu si caramizile mele, cum imi place sa le spun, pentru un considerabil plus de greutate; in realitate, sunt fulgii care ma salveaza de oras;

de fapt, tot ce trebuie sa faci este sa cioplesti din ea forma inimii mele si sa crezi ca ei chiar ii pasa;

cu multa si sincera ironie,

a ta niciodata.

Seijo dintr-un unghi timid

Pe tine nu te scriu in lumina de pixeli a monitorului care acum mi-ar obtura emotia. Pe tine te scriu in emotie.

In tine e revolta pacatului tau care, de la inceput, era dragoste. Dar nu o aflasesi pe atunci, cand ai dat nastere unei porunci pentru ea si ai virat atat de brusc si de tare pe scara valorilor, incat ai plonjat in parapetul dintre viata si tine.

Iar ea ti-a jucat atat de maestros porunca, incat ea si porunca ta se simteau bine una cu multi ceilalti in timp ce tu si porunca ta pentru ea ati inceput sa colorati in nuante de fatal cenusiu adevarata relatie stapan-supus. Caci pe cand tu te credeai un rost la balul mascaricilor de fiecare seara, ea ti-a sfarmat numaidecat cu greutatea puritatii rochiei din care se vindea banos pentru tine noapte de noapte, ti-a sfarmat nasul de clovn in bomboane fondante.

Si au inceput sa se adune din acele locuri de pierzanie; si-au inceput sa se adune in tine si sa-ti dea o constiinta din al carei negru s-a stors, in ritmul salvarii rosului rochiei ei, ca apoi sa se mantuiasca in alb. Din neputinta constiintei tale rabufneau alte numeroase ordine care erau anihilate prin insasi executarea lor imediata, de la mic la mare, de la mic la moarte. Moartea ta. Caci ramanand singur intr-o lume pe care in mare parte ai sfidat-o, ai murit cu frica si dorinta de a nu muri in brate.

ratacita si regasita, deci retroactiva:)

From pisi am primit leapsa. la inceput i was playing hard to get leapsa, asta dupa ce am aflat ce e aia, da apoi am inteles ca se muleaza pe principiul joacainjoaca. pisi incep!

1. Daca partenerul te-ar insela cum ai reactiona?
pe bune daca stiu; imprevizibil!:P

2. Daca ai un vis ce ai dori sa se implineasca, care e?
sa mi se implineasca:D

3. Al cui fund ai vrea sa-l lovesti cu sete? [ce atre suna intrebarea asta tradusa in romaneste :))) ]
assu' lu' ghita; ghita e unu' care m-a enervat prea rau la un moment dat, te-ai prins

4. Ce-ai face daca ai avea un miliard de dolari?
m-as panica:D

5. Prietenul cel mai bun va fi intotdeauna cel mai bun?
my friends, there are no friends! - coco a zis-o, eu i-am dat sens!:D

6. Ai fost vreodata indragostit de 2 persoane in acelasi timp?
ce intrebare permisiva:P nu mai tin minte, deci creca nu

7. Cat timp ai astepta persoana pe care ai iubit-o?
"Daca am iubit-o, de ce s-o mai astept?"-bine punctat pisi, ca la lucrarea de azi sper

8. Daca ai castiga la loterie ti-ai abandona slujba?
chiar asa insensibila ma crezi? as face-o cadou

9.Te`ai “uitat” dupa un prof/o profa din liceu?
asta-i penala pisi:P m-am uitat si eu cu gandu' si bine am facut!

10. Ce anume te stoarce de viata?
birocratia ca un magnet de prostie si cate si mai cate

11. Cum te vezi peste 10 ani?
ma cam seaca leapsa asta a ta

12. Care e cea mai mare frica/fobie?
frica de aproape:P

13. Ce fel de persoana crezi ca e cea care ti-a dat leapsa?
remember cand ai vrut sa ma lasi inainte de dezrobirii?:D

14. Ai prefera sa fii singur si bogat ori casatorit dar sarac?
eu as prefera o combinare; you do the math:P

15. Care e primul lucru pe care il faci cand te trezesti?
ma mai culc un pic

16. Ai dat totul intr-o relatie?
nu sunt foarte darnica, dar papucii i-am dat cu placere:P

17. Cariera e importanta pentru tine?
e pe undeva in top 5

18. Ai ierta si uita un lucru pe care ti l-a facut cineva, oricat de teribil ar fi?
se prea poate

19. Preferi burlacia sau confortul unei relatii?
dupa preferinte:)

20. Da leapsa la 5 oameni!

dau leapsa lu' omu'cusoparla, si mai caut - task ongoing:P

cand mi-ai aprins lumina, m-am ascuns dupa un tupeu prostesc; cum sa te las sa vezi ce e inauntru?
cand mi-ai tinut paltonul, m-am fastacit un pic pana sa reusesc; mi-a fost destul de greu sa ma imbrac din mainile tale;
cand mi-ai deschis portiera, aveai o mina prea serioasa ca sa-ti raspund apreciativ; ce pacat ca nu ai acea ironie galanta;
cand imi tineai umbrela, nu ti-am spus in van ca-mi place sa ma ploua; mai ales ca mi se face parul maciuca;
cand ai aparut atat de lustruit pe vremea aia mocirloasa, m-am gandit ca-ti place sa joci deghizat; masca pe care m-ai silit s-o port te va costa sincer, scump si pe dinauntru; si nu te vad pregatit;

cand mi-ai spus ca vrei ceva serios, ti-am zis sa te duci naibii; si punct.

dezechilibru

ma infior. opresc winamp-ul si pe fundalul sirenelor de ambulanta mi se incordeaza muschii si ma dedau unui rictus care imi violeaza toate simturile; este a nu stiu cata oara cand se pogoara peste mine samanta acestui act vreau-nu-vreau;

s-a intamplat cand zorii nasteau lumina in ziua din inima mea si totul imi era atat de clar incat percepeam stimulii vizuali cu acuratetea de nedapasit a receptorilor imateriali;
s-a intamplat in momente de flamand asternut cand eram eu in patul meu iar aluzia sexuala dintre noi era o banana care imi furniza glucidele de o dupa-amiaza noroioasa;
s-a intamplat cand cruzimea noptii imi potenta imaginea de tablou pictat in tipete atat de armonios colorate, ca ma interpretau intr-un imn al triumfului malign;

se intampla acum, cand de sus se aude vecinul gemand si urland; strigatele lui par atat de mature in fata durerii iar vocea lui strabate calcarul dintre noi secerand din laringele-i ingenunchiat stalactite intr-un mod atat de intelept, ca ma elibereaza din chingile frigiditatii si imi excita simtul gandurilor; si mi-a trecut prin minte posibilitatea unui mutuum; orgasmele mele in schimbul durerii lui; fiecare sa ia de la celalalt acel ceva pe care sa-l inchida intr-o scoica unde setea de moarte sa inece iremediabil contraprestatia;

vecinul pe care nu l-am vazut niciodata, care nu e pentru mine decat urlete si boala, oferindu-mi decat posibilitati elucubrante in raport cu un minim de echilibru; vecinul pe care daca l-as vedea in carne, as strange streangul aortei incat obrajii mei sa ramana vesnic insangerati;

nu va asteptati la un raspuns; cine pierde si cine castiga, e problematic.

balanta mea e atat de ciudata, incat nu cunoaste doua talere deodata. e sigur ca pe unul am dreptate, dar care sa fie acela?

femeia carne de tun pe care o folosesti pentru a castiga o batalie cu tine insuti, infrantule;

femeia singurul tau moment de sinceritate, cand esti numai tu cu ea si nu ai de ce sa mai minti;

femeia pe care nebunia din tine a transformat-o intr-un totem care se bucura de atingerea ta, nu insa si de cea dintai;

femeia pe care ai dorit-o atat de mult si ti s-a daruit ca sa-ti faca pe plac, jubiland de dragostea ta in combinatie cu imaginea lui;

femeia pentru care te-ai fi transformat in carnea-i de tun, dar care nu te-a lasat;

femeia in fata careia s-ar fi miscat si pietrele pe langa tine si care te respecta cel mai mult pentru asta;

femeia daruindu-ti sincretismul senzatiilor care te-a izbavit;

femeia miscandu-se in ritmul anihilarii posturii tale de don juan pe care gresit l-ai inteles;

femeia care n-o sa te mai iubeasca curand.

saptamana in cateva cuvinte

examenul stupid de la muncii
fulgii de zapada si gentile lanvin de la victoria 46
pasiunea lui dumitru mazilu pentru montesquieu
inima de caine, marius manole si latratul din suflet de dupa care nu-ti da pace
protestul telefonului meu la ordonantele lui boc

Hasta Siempre Comandante Ché Guevara Afro Cuban All Stars, pasi de jive si luna simetric tupilata intr-o coroana de copaci

ziua de maine nu o zic la nimenea:P

funda de la mucalitul tau la veselia mea s-a innegrit atat de tare, incat n-o mai spala nicio balta;
ai vrut sa fim intr-un papuc si sa ne lege un siret; dar tot ce-am reusit a fost sa luam forme diferite si sa tocim cat mai repede talpa presupusa rezistenta; cand ti-am implantat un stiletto in orgoliu si tu mi-ai terfelit visele cu bocancii tai, am facut fiecare cate-o declaratie de sex, care ne-a propulsat in stadiul de galosi asexuati unul in fata celuilalt;
sa vina furtuna, suntem pregatiti, am dat dragostea pe cauciuc.

mi-am amintit

cum ma caram cu sacose de haine jos la diana si prezentam moda pe muzica de lambada si de madalina manole
cand avea ea un pian mic mic si ma invatasem sa cant ceva necunoscut mie acum
cand trebuia sa faca curatenie si eu m-am atasat de debaraua din hol si aveam grija ca borcanele sa fie mereu in armonie
cand eram mici mici, atat de mici ca i-am zis ceva ce a suparat-o si m-a dat afara din casa in tipete
cand coboram in ajun de craciun sa le vad bradu si cand ea si cu stefi au venit la noi si s-au invartit in jurul bradului nostru pana l-au darmat
cum puneam ursul cel mare de plus pe masuta si ii faceam toate operatiile posibile...era plin de sange de oja

acum ca am crescut, diana nu mai e in tara, eu nu mai sunt la etajul 3, nu ne-am mai vazut de vreo 4 ani si tot ce mai avem e o fereastra de mess si niste amintiri care ma fac sa rad, acum ca le-am readus printre noi.

Impresii de biblioteca

cand aud ca tanti de la garderoba castiga 6 milioane pe luna, rosesc brusc, aplec capul si imi vine sa dau la caini brosa cu cristale de pe palton;

cand vrei sa urci la primul etaj, e un soi de palmier la capatul scarilor care nu te lasa sa o faci cu succes;

culoarea predominanta este verdele; verde mocheta, verzi mesele, verzi rafturile, verde soiul acela de palmier enervant, verde si pe chipurile custozilor; culoarea are nenumarate nuante si doar una m-a enervat putin pana acum;

ceaiul la bufet costa 1 leu; canile in care e servit sunt si ele verzi; la cafenelele dimprejur nu gasesti ceai sub 8 lei; ele sunt cu maro, nu cu verde;

cand ma incearca o senzatie de frig, ma duc printre rafturi, de unde nu mai ies decat cu febra; sunt atat de mica.

Status: fara rabdare, fara emotie

mai demult mi-am pierdut rabdarea. rabdarea de Celalalt. de-atunci am intalnit visatori, creativi, teatrali, galanti, obsedati, constiinciosi. de la fiecare am invatat care ceva, mai putin rabdarea. ba m-ati facut sa-i gust lipsa. e ca atunci cand imi vorbesti despre tine si imi vine sa casc; cand ma inviti la film si iti zic ca am treaba ca apoi sa ma bucur singura de el; cand imi spui ca ti-e foame si iti raspund zambind cu un "sa-mi fie de bine"; cand analizezi riguros situatia noastra si nici ca am intalnit ceva mai hilar.

acum mi-e frica ca atat de mult m-am bucurat ca te-am invins, incat mi-am pierdut emotia. emotia de Celalalt. asa se face ca atunci cand imi aduci trandafiri imi vine sa te intep cu toti spinii deodata in imaginea ta despre mine; cand vrei sa ma apuci de mana, sa-ti palmuiesc dorinta; cand vrei sa ma atingi, sa te paralizez in venin.

anul ce-a trecut mi-am pierdut emotia de Craciun. si de Anul Nou. de asta nu-mi pare rau. am trait rabdarea si emotia de familie. am stat cu familia.

poate ca totul se rezuma la faptul ca rabdarea si emotia de Celalalt se nasc si traiesc cand il intalnesti pe Celalalt.

ps: raducu, simti in titlu suflul amenintator?:D

si cand te uiti in oglinda, esti fericit? te-mpaci cu reflexia cea trista?
si cand iesi in lume si calci tantos, cum de-ti rezista talpile?
si cand zambesti asa de gol, ti-e bine in abis?
si cand te-mbraci asa, iti surade ca te duci la circ gratis?
si cand vorbesti asa de pretios, nu vezi ca laringele-ti vibreaza fals?
si cand te urci la volanu-ti mastodont, nu simti ca verdele esapeaza?
si cand gesticulezi asa, nu ti-e rusine, catavencule?
si cand simti ca ti-e lumea la picioare, iti amintesti ca te-ai nascut olog?
si cand te suna mama, de ce ridici glasul, fiinta muta?
si cand ai impresia ca stii, nu stii ca pedanteria nu stie?
si cand te bagi in pat, cum faci sa incapi de tine?
si cand iubesti, ai macar o clipa si pentru asta?
si cand promiti pe mos craciun, iti place sa comiti sperjur?

cand si cand...ti-ar prinde bine un si cand.

vino sa ne jucam cu plastilina; din spatele meu iti fac pupitru; o sa te copleseasca inspiratia; gandeste-te numai, cu fiecare tresarire-mi inca-ti un val; tu nu te mai opresti, m-ai acoperit in opera; sub copaci, pe frunzele mucegaite, aud cum crivatul ne vrea de adapost; spune-i ce cald e-aici, ajunge doar o rasuflare si o sa inghete langa semineu; cat ma mai tii cu ochii inchisi? altceva nici ca-mi doresc; degetele tale imi canta cu o privire nebuna; ce liniste e la noi...vocea ta ma iubeste; cand o sa obosesti si-o sa ma iei in brate si-o sa fim noi in lumea noastra de plastilina, asa-i, nici eu n-o sa mai vreau sa vina primavara. cum ai putut...sa te joci atat de viu aici in cimitir? tine raspunsul mai strans si mangaie-i substanta. e intre spatele-i si buza ta de jos, mica cat lumea.

-dormi, dormi, dormi...imi zice intruna necuratul.
- doamne, ce mi-e somn!...
-dormi, a cazut de sus un vers.

in mine el si EL s-au incrucisat intr-o rima a sensului. m-am ferecat dinainte; lume, te izbavesti dracului in pozitia misionarului;

imi placea, cand eram in liceu, sa iau dictionarul de neologisme si sa caut cuvinte...il deschideam la intamplare si cand vedeam unul care imi placea cum suna...ma poticneam in pagina lui si a celorlalte cocuvinte...si nu mai imi pasa atunci ca minutele amenintau cuvintele...si ca orele invingeau filele...eram eu cu placerea mea iar timpul n-avea decat sa faca ce stia el mai bine...sa-si imprastie boarea incaruntinda spre mine...si ce daca...

si uite-asa, sosi momentul cand am inceput sa scriu eseul - tema la romana, eseu care trebuia sa porneasca de la un citat...era un citat despre alexandru lapusneanul...cum ca el era un mizantrop si un mai nu-stiu-cum, oricum nu era de bine...de la asta am pornit eu, am avut de ales din 4 citate...

si uite tot asa, imi amintesc perfect, m-am trezit dimineata, sa fi fost 6...sa am timp sa-l termin pana cand incepeau orele de dimineata, pe care, ahh, cat le-am urat...si am luat inevitabil si dictionarul, invartindu-ma cam bezmetic la inceput in jurul lui egoist, egotism, egocentrism, egolatrie si apoi aparu si buclucasul egofonie...pe care l-am folosit in eseu...

si uite tot asa si-asa, mutand actiunea in planul salii de clasa, cand eu, dupa bizare calcule ale poftei de ascultat a profei de romana, eu citeam eseul...si cand am terminat, profa de romana, la care ma uitam pana atunci ca la un sens (toalete, bijuterii vintage, gesturi, maniere, discursuri alese, intelepciunea varstei, ca sa nu mai zic ca ii cunostea pe toti eroii din romane, pe toti ii avea in palmaresu-i de cititoare...de toate avea profa de romana) a devenit deodata...mhhh...fara sens; a inceput, de prea bun ce era textul, sa ma intrebe ca de unde si pana unde si cum si de ce am folosit eu asa cuvinte...ca le-am copiat de undeva....ca de unde...ca bla bla...si scarbita, in gand mi-am zis atunci ca ia uite ce ieftin m-a apreciat pana acum, ca ia uite ce greu ii vine sa recunoasca ca ceva e bun si atat si gata, ca ia uite ce greu ii vine sa dea un zece...care a fost 9 evident...

...din ciclul profilor care taie aripile si care tin mortis sa demonstreze ca nu poti fi niciodata foarte bun...s-o iert?

ps: de sarbatori cand ma duc acasa o sa caut mapa cu toate chestiile de la romana...si daca o sa gasesc textul...o sa-l expun...aici;

fa dragoste cu mine in noroi, sa nu uitam nicicand, odata ajunsi pe culmi edenice, de unde am plecat...

m-am intalnit in secret cu sufletul tau; si-a presarat pe drum aminitiri sa nu uite din cine a plecat...trist, nu?

si a sosit momentul intalnirii dintre sufletul tau si mine, momentul cel mai adanc din stele, cand morfeu ne-ar fi dat toate visele de pe pamant numai sa nu-l trezim; haide, intreaba-ma cum era...pai, era acolo un material friabil, pe care, pacatosule, l-ai lasat la dospit cam mult; cand l-am atins, toate framantarile tale fara raspuns, toate dorintele tale fara mangaiere, toate visurile tale plamadite in zeama de negura pe-ale caror aripi incercai disperat sa le smulgi din imposibil, toate urletele la dumnezeul pe care hotarat te laudai ca ai pus stampila de ateu, toate noptile nenorocite dupa sfarsitul carora veneai langa mine in pat si cerseai imbratisari si pe care ai platit apoi pretul lui adio, toate pasarile cerului pe care prosteste le-ai condamnat la inchisoarea ideilor tale extremiste, toate teoriile tale in alb sau negru care tanjeau dupa o haina gri, toate toate toate toate...mi s-au pus dinainte intr-o poteca spre infinit, nestiind, sarmanele, ca eu de ceva vreme am urcat in pasi de vals coloana, am insufletit poarta cu sarutul de indragostita, iar tie ti-am rezervat locul de cinste (oricare dintre ele este cel mai dureros) la masa tacerii ca sa te uiti la nunta mea din cer si sa dospesti mai departe in tine toate cele cate, mai devreme, mi s-au aratat si pe care ti le trimit acum inapoi...

la masa tacerii are loc implozia sufletului tau la care tu asisti cu strigate mute, neputincioase in timp ce eu imi vad de dupa dansul de mireasa; sufletul tau e acum imaginea momentului cand imi spuneai, negru pe alb, cat de ridicola iti pare coloana fara sfarsit. de altfel, imaginea sfarsitului tau. de-aici, de sus, numai de bine, tie, pacatosule fara de suflet, 'nalt la stat si gol.

...a fost...

a plouat pofticios cu accente mohorate...m-am plimbat pe trunchiuri de copaci...o padure de lemn imi saruta talpile...in plina strada, stii, acolo langa ateneu...iar copacii cei vii dimprejur plangeau peste mine...imi strigau constiinta de frica sa nu mi-o pierd...pe banca alba din marmura mi-ar fi placut sa te indragostesti de mine...acolo ar fi inghetat orgoliile noastre iar zambetele malitioase s-ar fi dus dracului...in centrul centrului, pe-o raza de zeci de metri, eram singura si totul in jurul meu mustea de pofta de viata...lume, de ce te temi de ploaie si de frig? de ce inchizi geamurile si dai muzica tare cand frunzele canta atat de insolit? mi-am luat demonii si am plecat mai departe...dansam cu vantul si in balti imi desluseam zambetul...si m-am rugat de ei sa-si infiga furcile in amintirea ta...si te-am uitat...si cand ne-am despartit, deschizandu-mi poarta spre lumina de neon spre unde ne imping nevoile si mofturile, drept tribut m-au blestemat cu un inger care sa-mi aminteasca cat de mult as vrea sa te uit...

...ieri...

intreaba-ma azi despre tine si o sa-ti raspund ca nu valorezi nici cat o cutie de popcorn...pe care, dupa ce te-as cufunda in miere...as imprastia-o pe tine...si te-as da la porumbei...tu si ei in san marco...iar eu m-as sui in gondola si as pleca la petrecere.

de cateva zile bune nu ma mai cunosc...as vrea sa vorbesti cu mine ca apoi sa sper sa ma regasesc. cand paseam, ma uitam la asfalt si aveam impresia ca pasesc pe sufletul tau; tu si o betoniera in loc de inima ta; cateodata cred ca m-ai zidit ca pe ana, de frica sa nu-ti distrug jocul de ciment; m-am apropiat de o floare si i-am simtit parfumul de azbest; si cand i-am atins petala, nervurile ei din bca m-au strapuns in sange, urandu-mi bun venit in lumea unde pietrele cuvanta; am zambit pietros si cand m-am uitat la tine am vazut reflexia chipului meu in marmura din ochii tai; si cand ai inceput sa plangi, ai ridicat o statuie; statuia iubirii noastre, sculptata lacrima cu lacrima; si am inteles atunci ca bolovanii din inbox erau din suflet;

suntem noi si familia noastra mare de cuvinte.

ceva ma tine treaza, desi deadline-ul somnului din noaptea asta imi saruta vizibilul lobului occipital; si cum ravnirile hedoniste care cu greu devin realitate in zilele ce ne-nconjoara imi dau tarcoale, am zis sa ma gandesc la ce-mi place:

imi place cand rad sanatos si imi place cand ma plimb pierduta cu castile in urechi si fata mi se invaluie de nesiguranta;

imi place cand ma duc la film si mananc popcorn si atat;

imi place cand ma vad cu cei dragi si imi place cand plec de nebuna si nu dau explicatii nimanui;

imi place cand abia ma atingi si imi place cand imi rupi dorintele;

imi place cand fac atatea intr-o zi si imi place cand ma smulgi de la aparate si ma saruti apoi complice la lancezeala ce-am poftit;

imi place cand ma duc pe-un norisor sa-mi vorbesc in liniste si-mi place cand ma duc cu ski-jet-ul si cad in mare;

imi place cand ma uit la tine de sus din nor si trimit ploaia sa te cheme sa ma cobori si imi place cand stai soclu la tumultul ce ma tremura;

imi place cand te enervez si imi place cand vii apoi sa ne impacam;

imi place cand vocea ta imi iubeste necunoscutul si imi place cand necunoscutul din mine tipa la vocea ta;

imi place cand imi face bunica mamaliga de aia buna cu branza si cu ou si imi place cand ma joc in fondue;

imi place cand mi le arunci in albul ochiului si imi place cand le ocolesti perfid;

imi place atmosfera de gradinita si imi place cand gravitatea spuselor alunga toti copiii;

i’m just a healthy mix.