ma infior. opresc winamp-ul si pe fundalul sirenelor de ambulanta mi se incordeaza muschii si ma dedau unui rictus care imi violeaza toate simturile; este a nu stiu cata oara cand se pogoara peste mine samanta acestui act vreau-nu-vreau;
s-a intamplat cand zorii nasteau lumina in ziua din inima mea si totul imi era atat de clar incat percepeam stimulii vizuali cu acuratetea de nedapasit a receptorilor imateriali;
s-a intamplat in momente de flamand asternut cand eram eu in patul meu iar aluzia sexuala dintre noi era o banana care imi furniza glucidele de o dupa-amiaza noroioasa;
s-a intamplat cand cruzimea noptii imi potenta imaginea de tablou pictat in tipete atat de armonios colorate, ca ma interpretau intr-un imn al triumfului malign;
se intampla acum, cand de sus se aude vecinul gemand si urland; strigatele lui par atat de mature in fata durerii iar vocea lui strabate calcarul dintre noi secerand din laringele-i ingenunchiat stalactite intr-un mod atat de intelept, ca ma elibereaza din chingile frigiditatii si imi excita simtul gandurilor; si mi-a trecut prin minte posibilitatea unui mutuum; orgasmele mele in schimbul durerii lui; fiecare sa ia de la celalalt acel ceva pe care sa-l inchida intr-o scoica unde setea de moarte sa inece iremediabil contraprestatia;
vecinul pe care nu l-am vazut niciodata, care nu e pentru mine decat urlete si boala, oferindu-mi decat posibilitati elucubrante in raport cu un minim de echilibru; vecinul pe care daca l-as vedea in carne, as strange streangul aortei incat obrajii mei sa ramana vesnic insangerati;
nu va asteptati la un raspuns; cine pierde si cine castiga, e problematic.
balanta mea e atat de ciudata, incat nu cunoaste doua talere deodata. e sigur ca pe unul am dreptate, dar care sa fie acela?
